Cum era de asteptat, raportul a venit in mai, taman bine se fie prezentat la CERF ca o mare realizare a ANRCTI! Cat e contributia organismului de reglementare? Poate ca prin faptul ca s-a declarat neutru din punct de vedere tehnologic a fost cel mai mare lucru. Faptul ca nu a impus tehnologii a lasat ca pe piata de broadband sa avem cea mai mare diversitate de solutii, pe piata de mobil sa avem atat GSM cat si CDMA. Pe de alta parte, faptul ca a lasat atat de tarziu sa se dezvolte competitia – competitie care nu a gasit alta solutie decat sa lucreze in pierdere doar pentru a aduna clienti -nu e prea bine. Una este sa ai trei sau patru jucatori care concureaza de la inceput si alta e sa ai doi elefanti si alti doi sau trei jucatori mici, extrem de nervosi sa adune clienti pe o piata care este clar conservatoare in a schimba operatorul. Si de aceea avem acum aceasta competitie in pret! Pentru ca se ajunge la situatia in care clientul sa zica ‘pai la cat de putin platesc, atunci pot sa incerc de trei-patru ori pana intru in retea, nu e problema daca mai pica reteaua’ . Si daca se ajunge la clienti care fac segregarea doar in functie de pret, niciodata acestora nu le vei putea cere un ban in plus pentru un serviciu de calitate. Si atunci toate investitiile in retea, in sisteme sunt absolut inutile sau si mai rau, chiar daunatoare. De ce? Pentru ca daca i-a intrat clientului in cap ca pot exista tarife de un cent pe minut, nu va accepta altceva. Si daca obtii acel cent cu un cost de un cent si jumatate, mai ai o sansa daca numarul de apeluri nu e prea mare, dar daca il obtii cu pretul de doi centi jumatate si ai cateva milioane de utilizatori care vorbesc in draci falimentul bate la usa cu piciorul! Pentru ca o retea pusa la punct pentru milioane de clienti costa. Costa mult!
Dar totusi cati clienti de telefonie mobila exista? ‘rata de penetrare a serviciilor de telefonie mobilă a ajuns la 106,2% la sfârşitul anului 2007, dată la care se înregistrau 22,9 milioane de „utilizatori” (cartele SIM active). Dintre aceştia, 67% utilizează cartele preplătite, iar 33% (7,5 milioane) sunt utilizatori cu abonament lunar, din care aproximativ 67% reprezintă persoane fizice (5,1 milioane), iar aproximativ o treime sunt persoane juridice (2,4 milioane).’
De ce suna ciudat? Pai intai de toate in tara la ora asta sunt cel mult 18 milioane de romani cu bebe si cu bunici. Ce inseamna asta? Daca excludem copii mici si batranii, poate si pe cei fara posibilitati materiale, ies cam doua SIM-uri pe utilizator. De fapt ce avem. A aparut un fenomen nou. Utilizatorul are o cartela prepaid si o foloseste ca baza. Pe langa ea, mai are inca doua, trei in functie de promotii de la un utilizator sau altul, poate chiar de la toti. Le foloseste atata timp cat are continut promotional in ele dupa care le arunca. Si iaca numerele! Iar cum multi angajati au doua abonamente – unul de serviciu si altul privat, intelegem ca inca mai este loc de crestere. Desi cifrele pot parea aiuritoare, este o caracteristica a pietei. Si va mai dura pana se stabilizeaza. Iar portabilitatea numerelor nu va avea efect decat poate in zona de business.
Deci ne putem astepta la mijlocul anului daca nu ne plezneste o criza economica o penetrare de peste 120% ca DigiMobil arunca SIM-uri, Cosmote impinge prepaid-ul desi incearca sa spuna ca nu face asta, Orange si Vodafone au intrat in acelasi joc. Sa mai spunem ca va veni si Zapp, desi zice ca vrea utilizatori de date?!
